După ani de interpretări diferite în instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus punct disputelor privind concedierea salariatului aflat în concediu medical.

Prin Decizia nr. 18/2025, publicată în M. Of., Partea I nr. 967 din 20 octombrie 2025, instanța supremă clarifică momentul care contează: 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐝𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐞𝐦𝐢𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐜𝐚𝐩𝐚𝐜𝐢𝐭𝐚̆𝐭̗𝐢𝐢 𝐭𝐞𝐦𝐩𝐨𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐮𝐧𝐜𝐚̆, 𝐞𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐥𝐨𝐯𝐢𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐧𝐮𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐛𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭𝐚̆.

Decizia 18/2025 a ÎCCJ aduce o clarificare esenţială în materia interdicţiei de concediere în perioada incapacităţii temporare: se stabileşte fără echivoc că momentul relevant este emiterea deciziei, şi nu momentul comunicării sau al încetării raportului de muncă. Această clarificare aduce certitudine pentru practicieni — atât pentru salariaţi, cât şi pentru angajatori — şi întăreşte protecţia acordată salariatului aflat în situaţie de vulnerabilitate.

Din perspectiva soluţionării speţelor, decizia creează un instrument solid pentru atacarea deciziilor de concediere emise în timpul concediului medical şi pentru orientarea conducerii emitente spre respectarea strictă a momentului legal de adoptare a deciziei.

Decizia are numeroase consecinţe pentru angajatori, salariaţi şi instanţele de judecată:

Angajatorii trebuie să verifice cu rigurozitate momentul emiterii deciziei de concediere: dacă emiterea a fost în perioada de incapacitate temporară de muncă, decizia este nulă, chiar dacă comunicarea se face după revenirea salariatului.

Pentru salariat, decizia reprezintă o garanţie suplimentară: suspendarea raportului de muncă pentru incapacitate temporară are ca efect protecţia împotriva concedierii în acea perioadă.

În practică judiciară, instanţele vor răspunde sesizărilor de nulitate a deciziei de concediere motivând , în esență că emiterea s-a realizat în perioada de incapacitate temporară.

Pentru angajator, riscul este real: emiterea incorectă poate atrage nulitatea absolută, cu consecinţe (reintegrare, despăgubiri, etc).

Din perspectiva procedurii, va fi importantă dovedirea la ce moment efectiv a fost adoptată decizia (documentare, dată semnare etc) – pentru a verifica dacă momentul se situează în dreptul interdicţiei.

În speţele în care incapacitatea temporară de muncă începe după emiterea deciziei de concediere, instanţa reţine că interdicţia de art. 60 alin. (1) lit. a) nu operează (în sensul că emiterea anterior apariţiei incapacităţii este valabilă).