Un pacient ajuns la camera de gardă a Spitalului Județean de Urgență Bistrița cu dureri toracice a fost externat cu diagnosticul de „nevralgie intercostală dreaptă”, fără investigații suplimentare. Câteva zile mai târziu, starea sa s-a agravat dramatic: pneumonie abcedată, tratament tardiv și, în final, invaliditate permanentă.

Reclamantul a acționat în judecată medicul și spitalul, solicitând despăgubiri morale și materiale, susținând că diagnosticul greșit și omisiunea de a dispune transferul către o secție de chirurgie toracică au determinat pierderea ireversibilă a capacității de muncă.

Instanța a reținut culpa medicului de la prima prezentare — care a ignorat semnele clinice și nu a efectuat investigațiile minime impuse de simptomatologie —, precum și răspunderea spitalului, în calitate de comitent, pentru deficiențele de organizare internă și lipsa unui protocol clar privind transferul interclinic al pacienților cu patologie toracică severă.

𝐒𝐨𝐥𝐮𝐭̗𝐢𝐚 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐞𝐢:

𝐉𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐚 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐬 𝐢̂𝐧 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚, 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐮𝐧𝐚̂𝐧𝐝:

– 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚 𝟑𝟎.𝟎𝟎𝟎 𝐞𝐮𝐫𝐨 𝐝𝐚𝐮𝐧𝐞 𝐦𝐨𝐫𝐚𝐥𝐞, 𝐢̂𝐧 𝐬𝐨𝐥𝐢𝐝𝐚𝐫, 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̗𝐢 𝐬𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢;

– 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚 𝟏.𝟎𝟎𝟎.𝟎𝟎𝟎 𝐞𝐮𝐫𝐨 𝐝𝐚𝐮𝐧𝐞 𝐦𝐨𝐫𝐚𝐥𝐞, 𝐢̂𝐧 𝐬𝐚𝐫𝐜𝐢𝐧𝐚 𝐞𝐱𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯𝐚̆ 𝐚 𝐬𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢;

-𝐩𝐥𝐚𝐭𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐭̗𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐨𝐝𝐢𝐜𝐞 𝐢𝐧𝐝𝐞𝐱𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝟏.𝟗𝟔𝟎 𝐥𝐞𝐢 𝐥𝐮𝐧𝐚𝐫, 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐢𝐞𝐬̗𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐫𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞.

Instanța a apreciat că întârzierea diagnosticării și lipsa organizării interne au produs un prejudiciu ireversibil de integritate fizică și psihică, justificând un cuantum excepțional al daunelor morale, proporțional cu gravitatea suferinței și consecințele permanente ale culpei medicale.

Instanța a fundamentat soluția pe dispozițiile Codului civil privind răspunderea civilă delictuală, coroborate cu disp. legale care consacră răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate de prepus. În cauză, spitalul a fost ținut răspunzător nu doar pentru fapta medicului, ci și pentru propriile deficiențe organizaționale – lipsa protocoalelor de transfer, neasigurarea unui cadru adecvat pentru diagnostic complet și intervenție promptă.

Prin amploarea prejudiciului și cuantumul acordat al daunelor morale, hotărârea se înscrie în linia unei jurisprudențe tot mai ferme privind standardele de diligență profesională și obligația de securitate a pacientului ca element esențial al actului medical.

Observații: Speța evidențiază importanța unei diagnosticări prudente și a unei structuri instituționale funcționale în cadrul unităților medicale, mai ales atunci când viața pacientului depinde de reacția rapidă a medicului și de existența unor mecanisme clare de trimitere interclinic.

Hotărârea reflectă totodată o tendință recentă de majorare a despăgubirilor morale în cazurile de malpraxis medical grav, în care culpa nu se reduce la o eroare individuală, ci relevă deficiențe sistemice ale serviciului medical.

Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare (Sentința civilă nr. 1293/2025 din 20.06.2025 pronunțată de Judecătoria Bistrița, cod RJ 865ed8947).