Începând cu data de 27 februarie 2026, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 7/2026, legiuitorul a adus o modificare semnificativă dispozițiilor art. 159 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, extinzând sfera obligațiilor fiscale incidente în materia transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile.

𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭 𝐨𝐛𝐥𝐢𝐠𝐚𝐭̗𝐢𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐭𝐞𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐢𝐬𝐜𝐚𝐥𝐚̆ 𝐫𝐞𝐯𝐞𝐧𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐢̂𝐧 𝐬𝐚𝐫𝐜𝐢𝐧𝐚 𝐯𝐚̂𝐧𝐳𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐧𝐨𝐮𝐚 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐢𝐞 𝐨 𝐞𝐱𝐢𝐠𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐬𝐮𝐩𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐚̆: 𝐬̗𝐢 𝐜𝐮𝐦𝐩𝐚̆𝐫𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐭̗𝐢𝐧𝐮𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐞, 𝐥𝐚 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐮𝐭𝐞𝐧𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐯𝐚̂𝐧𝐳𝐚𝐫𝐞, 𝐮𝐧 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐚𝐭𝐞𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐢𝐬𝐜𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐳𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧𝐫𝐞𝐠𝐢𝐬𝐭𝐫𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐨𝐛𝐥𝐢𝐠𝐚𝐭̗𝐢𝐢 𝐟𝐢𝐬𝐜𝐚𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭𝐞 𝐥𝐚 𝐛𝐮𝐠𝐞𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥.

Această modificare legislativă reflectă o orientare clară a politicii fiscale către consolidarea disciplinei financiare și prevenirea acumulării de debite la nivel local, condiționând validarea unei tranzacții imobiliare de conformarea fiscală a ambelor părți contractante.

Certificatul de atestare fiscală al cumpărătorului va fi eliberat de organul fiscal local competent, respectiv de la domiciliul fiscal al persoanei fizice ori, în cazul persoanelor juridice, de la sediul social sau punctul de lucru, după caz. În lipsa acestui înscris, notarul public nu va putea proceda la autentificarea contractului de vânzare.

Din perspectivă practică, această modificare impune o etapă suplimentară în pregătirea documentației aferente tranzacțiilor imobiliare. Cumpărătorii, care până acum nu aveau o obligație fiscală direct incidentă la momentul achiziției, trebuie să se asigure din timp că situația lor fiscală este clarificată și că pot obține certificatul necesar fără întârzieri.

Pentru profesioniștii dreptului și pentru participanții la circuitul civil, noua reglementare presupune o atenție sporită în faza precontractuală, întrucât lipsa certificatului fiscal al cumpărătorului poate amâna sau chiar bloca finalizarea tranzacției.

În esență, transferul dreptului de proprietate asupra unui imobil nu mai este condiționat doar de situația fiscală a celui care înstrăinează, ci și de conduita fiscală a celui care dobândește. Este o schimbare care transformă actul de achiziție într-un moment de verificare bilaterală a conformității fiscale și care consolidează rolul notarului ca garant al legalității și al respectării exigențelor impuse de lege.

În contextul actual, recomandarea este una firească: înainte de programarea autentificării contractului, cumpărătorii trebuie să solicite certificatul de atestare fiscală de la organul fiscal local competent, pentru a evita întârzieri și costuri suplimentare.

O modificare aparent tehnică, dar cu efecte practice imediate asupra tuturor tranzacțiilor imobiliare încheiate după 27 februarie 2026.